Press "Enter" to skip to content

Lichele aparte și puzderie de ”civici”

Dacă ai nefericita idee de-a te arăta scârbit pur și simplu de puzderia de „civici” găunoși și flecari dând pe-afară de anticomunism și-o etică post-factum de toată jena, ți-o iei de nu te vezi. Și-ar cam trebui să fii mulțumit dacă ți-o iei, varianta doi ar fi aceea să nu te bage mai nimeni în seamă. „Iaca încă o șulfă nostalgică, un criticastru famelic, putinist până-n gaura curului. Și musai prost, da’ prost făcut grămadă”…

Bun așa. Tu ești lămurit de mult cu-aceast nou (da’ ce nou! deja e vechiuț!) idiom supraîncărcat de prețiozități și stereotipuri numaidecât detectabile. Noua limbă fasonată, adusă la zi, de un soi aparte de lichele- cărora, ca orice lichele aparte – nici nu le trece prin cap că sunt lichele. Ba chiar dau de înțeles că taman acuși s-au ivit de pe frontul de luptă, că nu mai prididesc în confruntările sălbatice cu hidra cu trei capete…

Ăi mai bătrăiori care au încă hățurile în mână, au scris și au vorbit cu o mare demnitate a tonului, imediat când chestia asta a devenit nu numai posibilă, dar și al dracului de respectabilă. Ei sunt aceia care din perimetrul unei „clarități morale” diamantine, au despărțit apele, i-au separat pe cei răi de cei buni, într-un exercițiu hermeneutic fără cusur (mulți fiind și de meserie, ca să zicem așa).
Încă trăim în siajul acestei uimitoare puneri în scenă, iar spectacolul este de o grosolănie maniheistă de toată jena. Marcă înregistrată, o super-demagogie pe care n-o mai întâlnești niciunde în țările din fostul Bloc…

Aicea suntem, măcar s-o repetăm până la sațiu. Tot ceea ce nu se încadrează tiparului acestei glagorii hilare, trăznind de rea-credință și măsluială a evidențelor, are șanse minime de-a fi auzit. Rețelele și televiziunile dau pe-afară de trepăduși cu capete de fontă.

E ceva evident, luat în evidență cu titlul de înjurătură în gând, ca în fața unei catastrofe naturale. Dar se pare că ăsta este prețul pentru absența unei dizidențe autentice, organizate, de pe vremea „aia”.

Problema este foarte încâlcită; și încă nu există acea masă critică intelectual- integră, care s-o descâlcească. Demagogia cea mai rizibil-anacronică își face de cap, nimic nu pare în măsură să-i facă față. Ăsta-i ceasul istoric în care ne aflăm. Vorbind foarte pe scurt, ca pe feisbuc

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *