Press "Enter" to skip to content

Distrugeți România !

Sclavi la multinaționale – Capitalism sălbatic sau neocolonialism

Capitalismul înseamnă profit! Dincolo de această lege de fier se pare că nu mai există absolut nimic! Pentru a demonstra că este o țară deschisă România a oferit, pe tavă, absolut totul! Apropae gratis sau chiar se poate spune că a plătit și plătește pentru a fi jefuită. Resurse naturale, energie (petrol, gaze naturale) cam tot ce s-a putut scoate la mezat a fost scoss la mezat. Timp în care am avut puzderie de servicii secrete, generali pe umerii cărora nu mai aveau loc stelele. Companiile străine, multinaționale au venit în România pentru a beneficia de avantajele oferite de legislația fiscală destul de permisivă, prețul scăzut al proprietăților i-a făcut să cumpere de cele mai multe ori terenuri pe care apoi le-au vândut cu profituri mari. În plus, plătesc salarii de mizerie pentru lucrătorii de rând, singurii care câștigă ceva mai bine fiind managerii.

Tratarea României drept colonie reiese din absolut toate afacerile care s-au derulat în România. Greu de găsit un domeniu din care să nu reiasă faptul extrem de clar că am devenit o colonie!

Comerțul cu mărgele pentru babuini

Marile magazine, lanțuri de magazine. Marfa ajunge pe piață cu un preț superior față de aceleași produse în rafturile din vest. La produsele alimentare au fost descoperitee diferențe majore între rețetele ”de acasă” și cele din România. Apă, sare și puzderie de aditivi! Indiferent de zona de producție un agent economic autohton – care a supraviețuit puzderiei de controale, dări, biruri, dijme – are îndrăzneala să își propună vânzarea prin intermediul unui supermarket! Nu face decât să își continue agonia. Nu se pricopsește (canci profit!) doar își lungește zilele. Ca marfa să ajungă pe raft se percepe o reducere de minim 15% față de prețurile de vânzare de la raft. Apoi vin alte sume de plată pentru promoții ori alte acțiuni pe care le desfășoaară respectivul lanț de magazine. Ca ”afacerea” să fie beton se menționează totul într-un contract! Care contract poate să fie și de câteva sute de pagini cu puzderie de clauze – care desigur numai de mila producătorului autohton nu se preocupă! Dacă vrei să îți vezi marfa pe rafturile ”partenerului” trebuie să te aștepți și la alte costuri suplimentare,, dacă te-a mâncat undeva să te crezi capitalist autohton! Pe scurt mai trebuie să fi de acord cu  taxa de publicitate – de la radio-ul magazinului. Trebuie să plătești pentru prezența produselor tale în revista acestuia. Desigur totul mascat extrem de abil în teremeni sofisticați și aparent inofensivi și aparent în concordanță cu legile. Sumele se scad, automat, din banii pe care producătorul autohton trebuie să îi încaseze în urma vânzărilor.

Posibil ca în același magazin să descoperi puzderie de rafturi ticsite cu aceleași produse, marcă proprie a lanțului respectiv. Mai ieftine, mai prost executate, fabricate dar ce contează?! Piața cere!

Crede cineva că introducerea produselor agricole autohtone în magazine a fost un act de milă față de fermierul român?! Extinderea fermelor deținute de străini, apariția un sectoare de procesare și producție deținute de capitalul străin avea nevoie de o mână de ajutor! Și ce să vezi; o primeește!

Fiscalizarea – sau cum se topesc banii din țară

Evaziunea fiscală, șpaga și corupția sunt boli eminamente românești. Nu s-a auzit – prin activitatea brațului înarmat (!) DNA ori Fisc ca un străin, o companie multinațională să practice astfel de treburi murdare. Sfinți! Greu de explicat cum reușesc ei să stea departe e toate acestea dar uite că le iese! Multinaționalele fac un joc abil prin măsluirea actelor contabile. Puzderie de servicii, consultanță, asistență de te miri ce, toate facturate corect și corespunzător, adică extrem de scump, de firmele mamă sunt achitate cu maximă operativitate. Că au fost realizate sau nu, cine și de s-ar deranja să verifice astfel de nimicuri? Banii odată plecați din România au un drum ceva mai lung deoarece și firma mamă are de achitat către alte companii. Dar ce să vezi, acest lanț are un capăt care se găsește o cutie poștală dintr-un paradis fiscal! Și ce dacă?!

Că vorbim despre energie, industrie auto, bănci, retail – cam toate știu bine cum să își mascheze profiturile iar baza de impozitare din care să se plătească statului român este infimă încât îți vine să le plângi de milă că o duc așa de greu!

Cârcă, mușchi și creiere – fac pentru multinaționale avere

Deschidere pieței, globalizarea, integgrarea în UE respectiv NATO au fost motive suficiente ca asupra României să se arunce haitele de lupi. Trebuie să recunoaștem că un ajutor neprecupețit și deloc dezinteresat a fost oferit pe toate planurile de către lachei, cozile de topor carre au condus România. De la scutiri de taxe, legi speciale, protecție sporită – cam tot ce au dorit mușchii investitorilor au primit! Nimeni și nimic nu a fost deranjat!

O mare lovitură a fost dată prin exploatarea sărăciei din România. Angajarea și menținerea salariaților pe ”minim pe economie” și doar din atât au fost realizate profituri uriașe. Să exploatezi forța muncă prin plata a să zicem 350 de euro pe când în țara de origine ai fi plătit net (plus taxe, contribuții) minim 1700 Euro! Deci o fi bine să plătești cinci angajați cu salariul unuia de la tine de acasă?! În aproape toate domeniile, indiferent de profil regula salariului minim a fost aplicată cu brio! Ca să țină lucrurile sub control au fost create comandouri de zbiri, ”manageri” din rândul minunaților noștri compatrioți. Motivați cu niscaiva ”bonusuri” ei au descoperit că ”nu au mamă nu au tată” și că au drept de viață și de moartee asupra subaalternilor. Sindicate?! Ca să ce? ”Noi negociem direct!” Statul român nu există în această ecuație. Că așa este în capitalism, nu?!

Dacă am vorbit despre cârcași sau mușchi nici pentru gulerele albe nu este mai bine. În aparență corporatistul este un om reealizaat. Are job, plătit ”bine”, rată la bancă pentru 35 de ani, trotinetă electrică, gadgeturi… e cool!

Ei bine, minunatele creiere românești au devenit și ele o țintă. Momeala salariilor motivante 1.500 – 2.000 – 5.000 de euro/lună a fost aruncată pe piață. Companiile străine au deschis ”puncte de lucru” în România și au anunțat că oferă locuri de muncă bine plătite! Păi tot IT-istul a zis că este ok și gata, la job! La fel în finanțe, contabilitate, inginerie, sau bănci! Pentru salarii de trei-patru ori mai mici decât în țara mamă. Totul online, ultra-mega-monitorizat! Asta e! Ca urmare multe firme au atras chiar și studenți de la facultățile de profil, au primit tot felul de ”bonusuri” sau cursuri de pregătire. ”Șanse de a evolua!”. Trist este faptul că la cifră de afaceri uriașă profitul declarat, ca să vezi, tot mic rămâne! Și uite așa mega-companii cu nume de top își realizează aplicații soft, IT în România! Nu contează că țara se alege cu praful de pe tobă. Nici varianta cu ”mă pregătesc, îmi fac mâna apoi plec la firma mamă” – nu prea ține. Deoarce au fost create extrem de multe grile, portițe, obstacole pentru ca accesul spre raiul corporatisst să fie cât mai dificil!

A luat foc țara, au ieșit ”nemulțumiții” în stradă când PSD + ALDE anunțau că vor să schimbe fundamental paradigma impozitării multinaționalelor din România prin impozitarea fie la cifra de afaceri, fie ca acționarii lor vor trebui să plătească impozit pe dividende de 16 la sută. La acel moment impozitul pe dividende era de 5%, în timp ce profitul era impozitat cu 16%! În Babuinia nu ești de capul tău!

Mascarea profiturilor și impozitarea acestor bani au fost teme care au dispărut total din spațiul public! Timp în care nu plătesc impozit pe profit – dacă nu au profit, de unde? – nu sunt în faliment și nici în insolvență.

Cu acordul tacit și greu de crezut că dezinteresat al celor care au condus țara, România s-a transformat într-un paradis al multinaționalelor.

Practic, azi România nu mai deține controlul sectoarelor economice. Preluarea controlui total a fost realizat în timp. Acum România trebuie să știe că multinaționalele sunt cele care controlează industria, agricultura, transporturile, construcțiile, comerțul, sectorul financiar-bancar…Tot! Mai mult, își promovează reglementări legale, OUG sau chiar ”guverne” în interes propriu.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *